Despre tot

Inorogul, numit si licorna sau unicorn, este un animal mitologic. Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul fruntii. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindeca bolile, curata raul, da viata.

Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect in jurul caruia s-au iscat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflecta faptul ca acestia considerau unicornul drept o creatura foarte reala. Dictionarul explicativ Webster defineste unicornul ca “un animal mitic in general descris ca avand corpul si capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn in mijlocul fruntii”.

Inorogul este un animal fantastic, intalnit in mitologia orientala. Apar descrieri despre el in multe basme, tarot, istoria artei, ocupand un loc de seama in folclorul tuturor popoarelor. Se intalneste sub urmatoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid si Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul ca un mare numar din cuvintele care denumesc inorogul au aceeasi radacina krn. Aceasta serie de consoane este expresia cea mai inalta a luminii, fiind legata de numele Kronos – Parintele Timpului si al Epocii de Aur si Apollon Karneiros – splendida stralucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai inalte sfere planetare, celui de-al saptelea cer din traditia indiana.

In Asia, el este numit „animalul de zapada” si ia forma unei capre de angora cu un singur corn. Chinezii credeau ca acest animal avea corpul unei caprioare, copitele unui cal si coada unui bou, numindu-l “k’i-lin”. Pentru ei, unicornul reprezenta intelepciunea. De-a lungul timpului, insa, aparitia unicornului a reprezentat un fel de avertisment pentru oameni. Un grup de luptatori ai lui Gingis Han au raportat ca au vazut un inorog, ceea ce a insemnat un semnal pentru oprirea razboiului. Dupa aceasta instiintare, Mongolia a incetat planurile de batalie. In mitologia chineza, unicornul era un animal care venea printre oameni numai cu misiuni importante. Vocea sa era deosebit de frumoasa si se asemana cu clinchetul armonios al clopoteilor. Blandetea lui era atat de mare incat isi ridica picioarele foarte sus pentru a evita sa calce pe orice vietuitoare. Unicornul era foarte puternic, un conducator in randul animalelor. Cu toate acestea, el traia singur si se credea ca este imposibil de prins. Aparitia sa era interpretata ca un semn bun, iar faptul ca nu a mai fost vazut de secole inseamna ca traim intr-o epoca necurata. Unicornul va aparea din nou la momentul potrivit, cand bunatatea va domni iarasi. Oamenii cred ca unul dintre primii inorogi a aparut in urma cu 5.000 de ani, iar acesta i-a divulgat imparatului Fu His secretele limbii scrise. Apoi, in anul 2697 inainte de Hristos, un alt unicorn a aparut in gradina primului stramos al poporului chinez, imparatul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost vazut de imparat ca un semn ca regatul sau va dainui si ca va fi pasnic. Doi unicorni au trait in timpul domniei imparatului Yao, al patrulea din cei cinci imparati care au condus tara in urma cu 4.000 de ani.

Istoricii bisericesti au gasit picturi care Il infatiseaza pe Dumnezeu dand nume animalelor, iar in fruntea tuturor perechilor de animale se afla un inorog. In Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare intre Adam si Eva, iar cornul sau este indreptat catre arborele Binelui si Raului. Se spune ca inorogul isi datoreaza forta miraculoasa unei calatorii pe care o face o data pe an spre gradina apelor Paradisului, unde consuma plante magice, datatoare de viata. Sfantul Ambrozie spunea ca „originea unui unicorn este un mister asemeni nasterii lui Iisus”. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legand-o si tragand-o cu cornul sau imens, salvand umanitatea, animalele si plantele de la o distrugere totala.

Unicornul este intalnit si in izvoarele istorice ale Greciei. Prima descriere a unicornului apare la medicul grec Ctesias din Cnidas, care a plecat sa viziteze curtea regelui Darius al II-lea al Persiei. La intoarcere, el a scris lucrarile Istoria Persiei si Indica, in care vorbeste despre unicorn, confundandu-l cu magarul salbatic. Iata ce scrie Ctesias despre unicorni: “…magari salbatici, la fel de mari cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul rosu-inchis, iar ochii albastru-inchis. Ei au un corn in mijlocul fruntii, de circa un cubit lungime [45 cm ]; baza cornului este imaculat de alba…partea de sus ascutita si stacojie, iar portiunea de mijloc e neagra. Cei care beau din aceste coarne, transformate in pahare, nu se vor imbolnavi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care sa-i doboare de pe picioare. Acest animal este extrem de iute si de puternic, asa incat nici un animal, nici cal, nici altul, nu il poate ajunge. Exista o singura cale de a il captura, nu prin vanatoare, ci in felul urmator: cand isi conduce manjii la pascut, si este impresurat de calareti, el refuza sa fuga, protejandu-si in acest fel manzul. El se lupta cu varful cornului: loveste, musca si da cu o forta cumplita, atat in cai cat si in oameni: dar cade sub loviturile sagetilor si ale sulitelor, pentru ca nu poate fi capturat viu.”. La muzeul Pince din Angers exista un vas, din secolul al IV-lea i.d.C., decorat cu un inorog si o urna pe care e pictat un taur cu un singur corn. Astfel de animale apar si pe anumite monede grecesti. Se spune ca regele Pericle a primit in dar un inorog crescut de un pastor din nordul tarii. Fiind atat de rar in acele tinuturi, animalul a devenit ajutorul cel mai de pret al regelui atunci cand pleca la vanatoare sau la razboaie. In tinuturile asiatice, locuitorii pretind ca fapturile cu un singur corn sunt destul de raspandite. Parintele Huc afirma faptul ca inorogul a existat cu adevarat in Tibet.

Nu se stie cu siguranta daca inorogul a existat sau nu, dar povesiri despre el au existat in toate colturile lumii. Unele povesti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinta cu puteri miraculoase, invizibila si cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, disparand ca prin minune in padurile intunecoase. In epoca medievala, inorogul este reprezentarea puterii, dar si a puritatii. Prin cornul sau unic, inorogul reprezinta sageata dreptatii, raza solara, sabia lui Dumnezeu.

Unicornul este in general o fiinta singuratica, desi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care alearga impreuna si se adapa din raurile involburate ale padurilor. Alte povesti ne asigura ca inorogii se nasc din valurile marii si ies adesea sa alerge si sa se joace pe plaja insorita. In legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor desertului si se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme langa ei si apoi dispare din nou.

sursă: Wikipedia – Enciclopedia Liberă

Pasarea Phoenix este pasarea legendara despre care se spune ca ar învia din propria ei cenusa.

Pasarea Phoenix la greci
Pasare alegorica ce renastea din propria cenusa. Aceasta seamana ca forma cu vulturul,dar se deosebeste de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpura si aur(doua culori nobile si cu o evidenta semnificatie simbolica), ceea ce o face mai frumoasa decât cel mai minunat paun.Are o longevitate extraordinara, ce difera de la autori la autori, unii afirmand ca traieste de la 500 la 13000 de ani. Este singura din specia ei, desi nu se poate reproduce.Atunci cand lunga sa viata este pe terminate si pasarea isi simte sfarsitul, aceasta isi face un cuib din plante aromatice si tamaie; da foc apoi cuibului, se intinde, arzand odata cu cuibul, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare o ingroapa pe cea precedenta, punandu-i ramasitele iintr-un invelis de smirna si tamaie in forma de ou si ducandu-le la sanctuarul din Heliopolis.

Pasarea Phoenix la egipteni
Cunoscuta vechilor egipteni si ca Benu, pasare mitica, care simboliza nemurirea, si care (potrivit traditiei din Heliopolis) a aterizat pe colina primordiala aducând lumina zeului solar Ra Atum. Înfatisata sub forma unui bâtlan sacru care poarta coroana zeului Osiris, reprezenta puterea de regenerare (auto-creare) si de resurectie. Grecii au asociat-o pasarii Phoenix, emblema ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa.
sursă: Wikipedia – Enciclopedia Liberă

Afrodita (denumita de romani Venus) reprezinta în mitologia greaca zeita frumusetii.

Potrivit legendei, s-a nascut pe insula Cipru. “Stâncile lui Afrodita / Venus” se gasesc pe tarmul sudic al insulei, pe locul unde – potrivit mitologiei grecesti – a cazut in apa marii înspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar fi nascut, din valurile marii învolburate, zeita dragostei Afrodita / Venus. Legenda constituie tema mai multor tablouri pictate de artisti renumiti.

Desi zeita a frumusetii, este casatorita cu zeul schiop, hidosul Hefaistos, care era si fierarul zeilor. În privinta nasterii ei exista doua variante: prima ar fi ca este fiica lui Zeus si a Dionei, cealalta spune ca s-a nascut din spuma marii. Cu toate ca este casatorita cu Hefaistos (Hephaestus), a fost iubita de Ares, zeul razboiului, de Dionysos, de Hermes si de Poseidon dintre zei, iar dintre muritori de Anchises si de Adonis.

A avut mai multi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros si pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliana Eneida) etc.

În legatura cu farmecul si puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelitatii ei fata de Hephaestus care, descoperind legatura ei cu Ares, a chemat toti zeii Olympului drept martori, surprinzându-i împreuna pe cei doi. Un alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbei, si revendicat în egala masura de Hera, Atena si Afrodita, sa fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasa. Cele trei zeite s-au înfatisat înaintea lui Paris pe muntele Ida si au început sa-si laude farmecele, promitându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumusetea Afroditei si de darul fagaduit de ea – acela de a o lua de sotie pe cea mai frumoasa muritoare, pe Elena din Troia – Paris i-a dat ei marul.

Alegerea Afroditei si rapirea Elenei au constituit originea razboiului troian. În cursul acestui razboi, în care rivalele ei, Hera si Atena, au sprijinit tabara adversa, Afrodita i-a ajutat în mod constant pe troieni, în special pe Paris si pe Aeneas. Ea a fost ranita în lupta de catre grecul Diomede. Daca nu a putut împiedica moartea lui Paris si distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datoreaza Afroditei, care l-a ajutat sa ajunga pe tarmurile Italiei. Tot datorita acestui fapt, zeita era socotita, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenica, cu precadere în insulele Cipru si Cythera.

sursă: Wikipedia – Enciclopedia Liberă